Stea geamana, cant geaman,
Oglinda inimii mi te spune
Indrazneata ostire de particule primare
Altele decat quarqurile.
Te stiu. Atat.
Esti unfel de foc alb
Suficient de mare incat
Sa-i mai prajesti o data
Pe martirii care paradoxal
Au ars intru tine.
"Sunt ventriculul tau luminos"
Mi-ai spus in seara aceea
Cand cartea imi povestise deja
Cate ceva despre tine.
M-ai invatat sufletul eroilor
Si mi-ai impartasit povetele Marelui dragon de jad.
Muscatura ta imi anestezia frica,
Dar numai cateva secunde neomogene
Apoi vie o simteam cuibarita in mine Si nu mai stiam
Eu sunt eu ?
Sau eu sunt ea?
Apoi ai fugit
Ai fugit ca o fata cu un platfus ingrijorator
Constransa de normele scolare.
Si in locul tau s-a intrupat greata
Mi-e greata de fiinta pe care conventional
O numesc EU.
Mi-e greata de fratii mei.
Mi-e atat de greata incat daca as fi fost canibal
As fi murit de foame
Chircit langa mica mea canoe
Cu gura naclaita de radacinile
Ce au esuat sa-mi cuminteasca
Foamea de carne.
As vrea macar sa ne mai intalnim
Ocazional, la o bere sau la o clatita,
Cum vrei tu.
Poti maine? Perfect!
Hai sa murim de la 4.