îmbrac o vreme nuanțată rogvaiv când
ochii se-nchid a rugăciune
niciodată rostită
de-a-dreapta
mereu uitată printre amintiri
vrea să traverseze strada cu sfârșit
să se așeze
pe banca ei înțepenită
păpușa de carton
asistă
la radiografia computerizată
a cui dacă nu a propriei vieți
uneori
ca un obiect cumpărat spre păstrare
povară mai rar
iubire franțuzească
nicicând pe gustul meu
mai bine Dali sau Modigliani dacă tot zici
am gâtul de lebădă ca femeile lui de care-ți agăți
iambii de dragoste
în potență în act
mă lovesc cu raze de d o r sau de m o r
de la dreapta la stânga
pâna azi
mâine
în sens invers

mă crezi?