Iti scriu cu anii-mi
Logodind o toamna
Ce nu va sa mai vina,
Cu dintii-nclestati de ganduri
Si de cer,
Cu trupul istovit de sine insusi,
Tarzie povara,
Cu noaptea blestemandu-mi
Sangele si pleoapa,
Iti scriu, de nicicand,
Dragostea mea,
Epilogul sfartecarii mele,
Si nu mai aud
Aceasta frunza
Strigandu-mi cuvintele
In care te mai aflu,
In care te mai pierd…

Doamne, ce tare doare
Acest poem___
Logodindu-mi anii
Fara tine…