Coboară luna dintre stele și soarele iar a apus,
coboară dorul meu spre tine, din sufletul cel nepătruns,
cobor cu gându-n întuneric, să-ți călăuzesc privirea,
cobor - iubirea...

se-așterne liniștea-n cotloanele orașului,
se pierd în noapte zgomotele mașinilor,
e iarăși liniște, și pare...
că viața noastră s-a pierdut.

și câinii rătăciți pe stradă
sunt osteniți și dorm grămadă,
nu-i zgomot nici în preajma lor,
s-a-ntunecat și-n abator...

se pierde-n noapte și-amintirea,
plutește-n aer doar iubirea,
și lasă sentimente-n urmă,
nimic în noapte dragostea nu curmă.

e întuneric, liniștea domnește,
orașul doarme iar regește,
păzit de lună și de stele,
păzit de lacrimile mele...

......................................

s-a-ntunecat și totul e căzut în neștiință,
o liniște profundă adoarme orice viață...