Arcuit amar
Intre mine si fluturii nedemni
De betia casta a larvelor,
Iti desprinzi tipatul
De pe tampla ruginita de-atata echilibru,
Si, aproape timid,
Incepi sa ma mangai
Cu gheara-ti crescuta in pamant,
Neputincioasa desfrunzire,
De care trupul tau
Nu-si mai aduce-aminte…

Tresar…
Mi s-a parut,
Sau aceasta durere sparta din mine
Esti tu?