Mă privești hipnotic
de pe șapte coperte
-șapte, Doamne, cum Iti place Tie-
Până și din carton emani
iubire și tristete...

In atât de multe Sărmane Duminici
Ti-ai baut Cupa cu iluzii
pân-la ultimul strop
Ca pe-un algocalmin de care
Toate durerile și nevralgiile tale,
Cu buzele crăpate-crăpate, până la sânge,
Aveau nevoie acută, atunci,
In pragul sinuciderii
atator măști ale nobleții
Cu care îți plimbai prin "lumea bună",
camuflate,
Vanătai și lacrimi din mahala.


"Mahalaua cu poeți"...
Doamne! Cum mai ninge cu versuri pulsatile
"un poet al iubirii condamnat la plâns"
Peste Livada_cu_Nuci....
Ninge-ntruna, de doi ani intruna...


Din când in când
Iți mai muști buzele până la sânge,
Venele cu dinții
Si-ți înțepi (și) inima
Să vezi
Dacă mai curge
R o È™ u