Fără nume

Înfrigurat de gânduri
Te-neci în amintire
Și fără de simțire
O iei pe-al nopții drum.
Ești ca un mort,
Dar ai o licărire
Ce sufletul ți-l poartă
Pe un nou început.

O rază de lumină,
O mângâiere caldă,
Încearcă să te scoată
Din vechile-agonii.
O mâna ți se-ntinde
Și blând ea îți arată
Că trebuie să uiți
De triste amintiri.

Un glas ce te desmiardă
Cu-n cântec de iubire,
Tot cată să-ți aducă
Un nou sens de-a trăi.
Doi ochi privesc în taină
Figura ta sfioasă,
Ce se retrage-n grabă
În nopțile pustii.

Dar tot îti prind privirea
Și-ncearcă s-o convingă
Că viața asta scurtă
Merită a o trăi.
Sau vrei să fii un spirit
Ce plânge-n întuneric,
Din lipsă de iubire,
Din lipsă de lumini.

Și veșnic tot în noapte,
Pierdut în atmosferă
Să țipe de durere
Și de singurătăți;
Ceva ce-a fost odată,
Cândva plin de trăire,
Acuma va rămâne
Un gol fără simțiri.

Iunie 2000