Și privea mult printr-un ochi strâmt,
le avea pe toate prinse în crustătura
lemnului care îi ocrotea liniștea.
E frumos să ai lumea în palmă…
Din casa zâmbetului de nouri îi vin plicuri goale.
Îi place așa-
Răsturnat înapoi, cu mâinile mai mari
decât cerul, risipind încă
melancolic destine
prin
fiecare loc gol.