am suflat praful mistic al dorinței firii
de pe genunchiul zeului tău faurit din iluzii
înmărmurit, am deslușit doar carnea sîngerîndă
și-n zadar am plîns apoi

sufletul tău
stă ascuns adînc în pieptul meu
ca și cum acest cuvînt nici nu ar exista
doar semnul cel aștept de la tine
simbolizînd iubirea pură
ascunsă-n lumina tainică a ochilor
cu care privești dar nu vezi

prin negura conștiinței reci
plămădită-n astă lume tristă
lasă-mă să te urmez acolo unde
din nimic se naște totul

lasă-mi un semn discret
în labirintul gîndurilor
iar ochiul va ști
calea amintirilor fumegînde

doar șoptește-mi numele
și astfel voi renaște-n tine
ca o întregă civilizație dispărută
înainte de vreme.