Azi nu mai e vie natura,
mai viu mi se pare orașul
cu vuietul, mișcarea și praful
ce îmi închide gura.

Natura nu se mai scaldă-n retină,
e prea tulbure marea,
e undeva mai înainte sau mai în urmă,
și își privește trupul care piere în oglindă.

Azi natura nu mai e vie,
mai viu mi se pare-un tablou,
care soarbe-n ochiul adânc și viu
de pori, piele, gânduri
și oare, de care amintiri?

17ianuarie,2002.Ch.