De-a lungul nepasarii acestei reci naturi,
Spre nevazutul unde arpegii clo fanfare
Desfac in foi sonore o limpede chemare
Vom merge in armura de fier, incinsi si duri.

Ca nu cumva sub darza trufie ostaseasca
Sa se adune umbra sau plumbul unui nor,
Vom incrusta viziuinii aprinsul Kohinor
Si vom lasa ca ochiul de foc sa ne orbeasca;

Un somn nauc ne-o duce pe drumul mort, ingust,
Dar fiinta noastra pura desprinsa de gandire
Va asculta cum sparge a orei indragire,
Cum urca din adancuri un mare imn august.

Si-ntregi in trambitarea de dincolo de vreme
Si nazuind inalte si albe biruinti
Ne vom zvarli prin larma asaltelor fierbinti
Mai sus de noi... in largul destinelor supreme...