azi calc pe vârfuri de inimă
copilul meu doarme
o dimineață pierdută pe gene
mă tem să nu îi smulg visul
râsul născut nu-i poate fi
nici peruzea nici infinit
doar veștedă iarbă


azi plâng din mine
cântec de leagăn șoptit
copilul meu doarme
ostenit de priviri pierite
mult prea devreme
mă mustră-nnoptarea
sub plânsul greu ascultat
în fiece adormire


azi las un surâs
pe vârful orelor părăsite
copilul meu doarme
în pat de nuiele cu muguri căzuți
nici ochii-i nu sunt căutare
nici glasul ursit alinat
o stea i-a ajuns întristare
frântă de albu-i oftat


stinsă-i lumina în zori
copilul meu doarme