Despre ceva

În primăvara vremelnică
ÃŽmbobocitoare de copaci goi
Mi-am afundat mâinile ca într-o iarbă
În căldura sânilor tăi moi

Ploua cu fulgi de soare
În ochii răsăritului crepuscular
Iar noi, precum secunde nemișcătoare
Ne ofeream sentimente și minciuni în dar.

Din când în când, copiii strigau
Și asurziți vegheam la mormântul vieții,
Eu rece, tu caldă, tu rece, eu cald
Ca toate fetele și toți băieții.

Cu timpul, am prins rădăcini în tine,
Ca un parazit monstruos și buimac
Și înotam în fericire mocnit-apoasă,
Ca o broască într-un lac.

M-ai crescut, iubito, aproape cu dragoste,
Cu degete înfiorate model ai creat
Și în flacăra iubirii m-ai ars
Ca pe un obiect magic, uitat.

Am ajuns să strălucesc precum ochii tăi
Și așteptarea ta sfârșindu-se-n fericire
M-ai spart de pământ, fără să pot
Să-mi mai revin din uluire.

Ai plans apoi ca un copil
Și cu mâini însângerate ai adunat
Cioburi nemaifolositoare
De sub petalele unui cais scuturat.

Și asta a fost tot.
Povestea e veche,
Și ți-am spus-o
După ureche.