E toamnă și frigul pe buze
Apasă eternul sărut
Când sclava uitatelor muze
Cu toane, cu mofturi și scuze
Poesis se-ascunde-n trecut

Tu vino în brațe-mi și-așteaptă
Cuvântul ce-atunci a tăcut
E toamna pe calea cea dreaptă
El vine încet ca o țoaptă
Și plange ca noul născut

Tu vino iubito-n privirea
Ce tristă-n pământ a căzut
Ridică-te-apoi cu simțirea
Ce duce încet cu sclipirea
Și taina în care-a crescut

Să fii ca o albă aripă
Pe griul oțel dintr-un scut
Ascultă! Ascultă cum țipă
Cu greu ridicându-se-n clipă
Iubirea-mi ca noul născut