avea pe față lume-ntoarsă de la câmp,
zâmbet lățit de șapte coți și-o dungă,
o rană nefirească, movie, peste alb pictat
cadaveric.

rânjetul complice oglinzii și lung
până la ultimul scaun din colțul sălii,
la femeia albastră ce încă rupe bilete,
se sfârșea cu o pipă din lemn de cireș
de pe vremea rinocerilor.

picura chinezesc timpul ostoit de
moartea surâzătoare-n coridoare

în mijlocul străzii și-al imperiului de mucava
teatrul e-un marsupiu al lumii mari,
o lume mai mică.
printre pietrele străzii se-aude un zvon:
mimul va vorbi -
ba alb, ba alb-moviu clipocind,
precum cascada peste clipă.