Nu pot să scot din lumi fragmente
Ca efemerul să le mistuie în pripă.
Sinteza văd cum ține monumente
Salvând travalii de vreo rea risipă.

De abstracții omul pare săturat,
De aceea corp își răspândește
Ușor spre unde-i greu de stat
Căci e în stat ce nu îl prețuiește.

Această căutare ritmuri noi îmbină
Un bine de la bunătate să adune,
Căci arta-n seriozitatea-i lină
Nu se aprinde-n arșițe de dune.

Fugind de mozaicuri colorate-mi duc
Totuși închipuirea spre labirint năuc…


* Limpezimea stilului (M. Fabius Quintilianus, sec. I, d.H.)