O zi cu tine mi-a părut
Ocean de bucurii,
O viață poate că va fi –
Un cer cu multe stele!

O lacrimă păstrată-n gând,
În veci, în amintire,
Un vis ce poate nu-i chiar vis –
Ci-i strigătul iubirii!

Iar soarele ce ne-a privit
Ne va-nnoda cununa,
Ne va lega la infinit,
Și noaptea, chiar și luna!

Noi doi vom fi precum o stea,
Legenda împăcării,
Vom trăinui așa mereu –
Ca pasărea Colibri.

Și vom începe-a ne iubi
Din nou când vom sfârși,
Vom repurta bătăi cu soarta
Și singuri nu vom fi!

Dar vom zâmbi,
Și apa mării ne va boteza,
Vom ferici credința
Făr' de-a găsi vre-o scuză.

Așa vom trece mări și ape
Și munți, tot împreună,
Noi vom iubi acel ceva –
Ce e dintotdeauna;

Și iarăși vom zâmbi duioși
Când vom vedea că-i ziuă,
Noi vom culege fericire –
Ca să păstrăm cununa!

Și-o să zâmbim și la dușmani,
Și totul va fi bine,
Noi vom lega cu creastă de iubire,
A noastre vieți, în „Sfântă logodire”...