In anticamera neantului
ma scurg cu timpul anost .
Dincolo de perdeaua siderala
domneste teluricul fara de rost .

Un portret de violete ancestrale
asanat in scorburi vestejite
M-ademeneste sub abisuri infernale
in gradini de gheturi aurite.

O arta de viduri sculptata
in peretii cosmici,fragili-
Imi despica privirea-patata
in umbre de spini volatili.


In anticamera neantului inclestat
zamislesc un pandantiv de roua astrala
Legata de un diamant abstract
in colivia-mi de sidef primordiala.


Un cuget lichefiat de soare
grait blajin de geamatul amurgului
Imi leagana eterul pe o intrebare:
de ce ratacesc in anticamera neantului?


Un freamat de mistere deschide usa agonica
zaresc indoliate candelabre ,
Fereastra parasita ,astenica,
pe-afara crengi uscate,macabre.

Prizoniera a neantului nemarginit
prin coloane diafane de stele,
Mi-am ingropat un schelet de spirit
in ciubul de haos al fiintei mele.