Omul care nu rade niciodata
A declarat aseara,
Intr-un interview al televiziunii,
Ca a ras de curand,
Pentru prima data.
S-au cautat motivele,
S-au facut diferite presupuneri…
Cum ca din cauza conjuncturii politice,
Sau ca protest contra decadentei in arta,
Ori datorita succeselor tehnicii mondiale,
Omul care nu rade niciodata,
A ras.
La intrebarile ziaristilor din studio,
Omul care nu rade niciodata
A refuzat sa raspunda.
Fuma fara incetare,
Nervos,
Parca regretandu-si fapta necugetata.
Spera ca,
Marturisind ca totusi a ras,
Nu-l vor mai teroriza cu intrebari.
In schimb,
Dupa o clipa de nehotarare,
Omul care a ras numai o singura data
A fost rugat sa rada din nou.
Nepricepand ce vor de la el,
Omul a ras.
Rasul i-a fost imortalizat pe pelicula
Si ziaristii s-au bucurat de succesul obtinut.
Apoi, omul care a ras doar de doua ori,
A fost rugat sa rada iar,
Si iar, si iar…,
Pana cand s-au plictisit cu totii;
Au multumit invitatului,
Omului care nu rasese niciodata,
Si au incheiat interview-ul.
Azi dimineata
Oaspetele a fost din nou invitat
In fata micului ecran.
Radea fara intrerupere.
La intrebari a refuzat sa raspunda.
Omul care rade mereu
Spunea, destul de neclar,
Datorita hohotelor de ras continuu,
O singura propozitie:
- De ce mi-ati traversat strazile inimii pe rosu?


din "In noi e un cer mai adevarat"- Tel-Aviv-1984 (C)