Am istovit lumea cu mine,
cum trăiești
cum îți lași ochii fără conținut să se strângă în cântec,
tu ești, tu ești, am vrut să te scriu în palmă,
nu am uitat, sunt un vis urât,
iar ceea ce scriu nu seamănă cu mine
nici să mă imite nu vor cuvintele,
nici tu să nu le crezi,
e vânt,
e vifor, e mine, mult mine.
Abia mă simt ca să mă fiu.