Mă plimb rătăcind pe Pământ
Și nici măcar nu știu uneori cine sunt.
Mă agăț de mine și scriu.
Necuvinte îmi zboară prin gând și netimp
Mă chinui pe mine să fiu cum nu sunt
Și de ce lacrimi îmi plâng spre Pământ…
Strâng gânduri în palme și mă uit cu mirare la ele
Nu știu dacă pot să le las libere ca visele mele.
Cine sunt?
Mă întreb uneori
Și mai plâng…