Legat fedeleÈ™,
Adevărul a fost scos într-o noapte din țară.
Devenise un pericol de-a dreptul public și Þara,
care are grijă de publicul ei, și-a făcut datoria.
Numai fiica cea mică, Revolta,
umblă ca smintita pe străzi și bate toba în cetate.
Cu unghiile smulse, bate toba în cetate.
Ca și cum, din liniștea cimitirului,
s-ar mai putea trezi cineva… Revolta!

Până și Visului i s-a îngăduit să zburde în voie
pe noile lui picioare: de lemn.
Poate să fie amnistie generală – mi-am spus –, de-acum
familia Adevărului se poate socoti o familie fericită.

De fapt, noi vâslim în coapsele unei sărbători generale:
omul cavernei chefuiește-n cimilituri cu morții pe masă,
partidul muștelor aflat la putere bâzâie în si bemol
pe grămada lui de promisiuni…

Zarvă mare în cimitirul politic, bucurie mare
printre lumânările tinere ale familiei…
Au decretat că Speranța va învia din morți!
Au decretat că Adevărul se va întoarce în patrie!
Au decretat starea de fericire generală!
Alte momeli și nade – spune Maestrul în momeli și nade…
Și ca dovadă îmi divulgă în șoaptă morunul,
liniștitul morun pe care nu-l vede nimeni,
dar care se află zi și noapte la datorie cu antenele treze…
Care vede totul și aude totul.
Și care transmite totul la bază prin ultrasunete.
Prin ultrasunete, întru mântuirea noastră instantanee…
Circul e-n toi și dacă ai răbdare îi poți vedea pe aleși
cum jonglează cu zilele tale;
poți vedea pe viu cum îți dispar zilele una câte una
în spatele muntelui de promisiuni sau al decretelor.
Poți vedea cum îți dispar zilele una câte una
în spatele decretelor care îți bat în cuie speranța.

De aici poți vedea totul. Din acest loc, din acest timp!
Un adevărat spectacol electoral cu tricolor și fufe pe colivă.
Și dacă bați cu putere din palme te vei bucura negreșit
de țâțele care vor face de serviciu pentru tine până târziu în noapte;
și care se vor împărți ca supa săracului întru revigorarea nației.
O, Paradisul curvelor și visul salopetei!

Numai tu umbli pe străzi ca o pădure care nu își află locul…
Ca o pădure care iese din propriul ei întuneric
pentru a salva ce mai e de salvat: păsările interzise
și licuricii care îi aleargă printre degete.
Ca să salveze această familie de-a dreptul fericită:
Adevărul, Revolta, Visul… Deși, cum au reușit
să te măsoare aripă cu aripă și cuvânt cu cuvânt,
celulă cu celulă și nerv cu nerv,
teamă îmi este că te vor vizita iar
lepra ideologică și viitorul promis: cel de la capătul ștreangului…