eram atunci
femeia ta amforă
îmi scriai hieroglife
inventate pe torți
te rugam adu-mă
Zeii nu mă mai poartă
îmi lasă licori
poțiuni siropuri
pâinea uscată
pe lemnul tău plânge


taci


ciobește-mă-n buza
nopților
miră-mă-n lut
fă-mă cercuri-cercuri
pământului tău
mă răstoarnă în alb
dincolo-n vremi
nici munți nu erau ape
nici negrul nu era colb
adunat-am viul
spart între palme