nu mă mai vindecă nimic nervii munților au năucit toți vracii
îi vezi și tu cum fug cu globuri în picioare
Blasfemie Nu există lavă rece și nici fuziune între rugă și rug
să-ți spun mai bine despre viața mea turtită pe lamelă
de ochii mei storși în ciclop de-a valma
sau să-ți explic cum se decade de la nivelul de zid la cel de bordură

împiedică-mă de tine
un genunchi julit înseamnă că mă doare
că sângele curge de la est la vest năucind meridiane
flash-flash și mama plânge desigur plânge târziu
credeți că suferea de boli nescrise sau de blesteme nedeschise
(aici e-un reporter cu teniși și glugă mimând interesul
pentru curgerea lacrimilor dinspre bărbie înspre ochi)
voi fi vedeta gândurilor tale hlizite-n frustrări
lățite și ele pe spatele amintirii a ceea ce aș fi putut fi
când tu nu erai decât în erată o patimă nedezlegată

trei probleme, o dilemă și-o singură teoremă
(la numărătoare atât rezultă din viață fii sincer cu tine)
le dezleg cu lama dinții ei ciupesc din mine și tac
vineție spălată în lapte mi-e frică de sângele meu

Nu o să mor o să doar încerc să mă dezbrac de orice
Trecut
de toate cărțile în care m-am mințit că-s eroina bună
că salvez lumea că nasc doar copii cu porție zilnică de mâncare
că nimeni nu moare

respir pe o nară inima a dat bir cu fugiții
goală pe dinăuntru mă voi umple cu îndeajuns Afară
cât să mă crezi că-s cea de aseară


alb trandafirul e picurat cu ceară
nu plânge mamă și ține tu slujba de pomenire a fătului tău
adult