Am invatat sa
plang si sa tip
in vidul meu interior...
E haotic si depresiv;
un tablou
in nonculori
in nonsuflet
...suflet pur-macelarit
si murdarit...
Ce mai stiu sa fac!?
Un curcubeu
se aseaza mereu pe
ochii mei murdari de
fericire si pace
iluzorie...
m-am fragmentat
in 1000 de euri necunoscute
de mine.
Sunt josnica!
Nu merit nimic
pentru ca nu sunt
suficient de capabila sa traiesc.
ma pierd printre marionete
si ma regasesc in pubele
spalate de lacrimile tale.
ma sinucid si ma crucific
in fiecare zi, ora, minut...
Secunda existentei ei s-a scurs
ca un fir de nisip
de pe plaja lor...
Cea mai scarboasa si imperfecta plaja!!
Ochii malefici nu-mi dau pace!
Mainile reci nu-mi dau decat
fiori de greata!
Am intrat in putrefactie
amandoi;tot ce inseamna noi...
Care noi?
Care eu?
Cine esti TU?
Ore interminabile de
fabricat vise cu ochii deschisi,
larg deschisi si goi.
M-am saturat!
M-am indopat cu iluzii,
cu jumatati pline si rosii!
Am uitat sa vad si partea
ascunsa subtil in intunericul
Lunii.
Ai uitat sa te mai uiti
in urma...
preferi sa redeschizi un capitol
murdarit de sangele tau,
cu lame si cutite sangerande,
Nu mai stiu nimic...