Niciun gând rătăcit nu va sta trist și gol așteptându-te-n vechea gară a nopților
Un pendul prăfuit cu amintiri zgâriind obosit timpul în yalele porților
Afară vântul aspru lovind prevestitor cu furie țipetele corbilor
Eu ghicind suspendat în bătaia de ora nouă spaima vicleană a vorbelor.

Jumătăți ce nu se mai potrivesc dându-mi amețitor târcoale
Călători necunoscuți fluturând hilar batiste negre-n vagoane
Alte zeci toți purtând ireal chipul tău șerpuiesc către mine
Șuieratul trenului înghițind lacom ecoul amintirilor noastre senine.

Ruginitele șine purtând zgura pașilor tăi drept efigii apuse
Infernal vor rămâne să cânte alături etern peste hărți suprapuse
Sunet trist și metalic alternând prea mecanic sentimente și scuze
Monotone cadențe stăpânind răvășite destinații și clipe confuze.