Mai mult septembrie.
Toamna care a coborât încet deasupra ochilor mei
Se face că plouă.
A uitat clipele când o alintam, o amăgeam,
Îi cumpăram rochii de mireasă
Și promiteam că voi cădea deasupra ei
Ca bruma.

Mai mult septembrie.
Mirosul trist de brândușă a fugit
Spre altceva, m-a înșelat cu un plop solitar
Din marginea șoselei care duce spre toamnă
Și m-a lasat amorțit
Sa îmi trăiesc anotimpul.

Mai mult septembrie.
Mă prefăceam odinioară că te iubesc.
Găseam în tine linia orizontului
Și credeam, copil naiv, că hrănindu-ne cu fantasme
Vom parcurge împreună traseul obosit
Spre o neprevăzută toamnă a sufletelor noastre.
Dar acest septembrie mai mult știa de-atunci
Că vom eșua pe o potecă lăturalnică
Însă a uitat s-o spună.

Prea mult septembrie.
Fugind de sufletele noastre verticale
Noi am uitat să diferențiem tăcerea de cuvinte,
Pianul trist de orele mai sfinte,
Si a rămas copil pe strada noastră,
Naiv și neînțelegând ce face,
Mai mult septembrie și-un gând străin de pace.

Se lasă toamna-n noi,
Afara-i cald și plouă.
Apare vara lângă mine însă tot ce văd acum
Gândindu-mă la tine
E doar acel mai mult septembrie ce vine.

29 iunie 2005.Satu Mare