Claustrat în miez de nucă
Diavolul dădu să scape,
Dar barosul îl usucă.
Dă din pleoape...

Din cea dreaptă, din cea stângă;
Ochiul din orbită scapă,
Se rostogolește lângă
Mult prea tare, cade-n apă.

Nasu-i cade cu toporul,
Mână groasă îl culege.
Vrea să-l vadă și poporul,
Glasu-i e cuvânt de lege.

Diavolul pare negru-deschis,
Nu mai e roșu ca focul.
Glasul cel aspru degrabă s-a stins
Cum i s-a stins și norocul.

Cenușă de drac e tot ce-a rămas,
Împrăștiată de vântul hazliu,
Cenușă găsești la fiece pas
Din tot, numai nimicul e viu.