Cuvine-se să mor
ÃŽn fiecare zi
Cu trupul strivit
De piatra limpede,
Fără înțeles,
A iertării.
Am crezut prea ușor
A iubi
Și-am tăcut
Până secundele s-au albit
In loc să le strig,
Să le plâng
Ori să uit.
Mă privesc
Din firul de nisip
Făcut ochi albastru
Și-mi spun tu…

ÃŽmi e totuna
Dacă sunt sau nu.