"E trecut de miezul nopții
Cântă somnoroși cocoșii
E o liniște deplină
Până și vântu-n grădină
Doarme ascuns dup-o sulfină.





Când, deodată, dintr-un colț,
Se aude ronț-ronț-ronț…
Pisicuțul Pisicel
Sare ars dragul de el.



Hei, cine-mi strică nopticica?
Vezi, n-o trezi pe mămica!
A tors toată ziulica
Lâna de pe o oaie sură
Să-mi facă mie căciulă.
A tors lâna de pe țapi.
Să-mi facă mie ciorapi.
Și lâna de pe doi urși
Să-mi facă mie mănuși.

Arată-te, dacă poți,
Cine ești și ce hram porți!

Șoarecele Ronț-Ronț,
Căci el se afla în colț,




Se uită la Pisicel,
ÃŽl vede cam tinerel
Și, râzând pe sub mustăți,
Îi zice: Măi, pisoi pe patru roți,

Motănică, motănel,
Cu lăbuțe de cățel
și codiță de purcel,
Motănică, motănaș,
Ai curaj de iepuraÈ™
Și dinți de lapte și caș!

Când aude Pisicel
Cum râde Ronț-Ronț de el,
Zice-n gând: Dragă mămică,
Fiul tău nu are frică!



Și se aruncă ca un glonț
Drept în colț peste Ronț Ronț.



Măi, Ronț Ronț, ești un bandit
Și-ncă unul renumit,
Ai umblat și-ai tot umblat
Dar iată ți s-a-nfundat.
Eu te duc la comandant
Unde vei fi judecat.
Judecat și condamnat
Pentru tot ce ai furat,
Pentru tot ce ai stricat.

Ai ros sacul de mălai
La familia Mihai
Și zece saci de făină
În depozit la cantină,
Ai ros toată slăninuța
În pod la baba Tincuța,
Nepoatei lui MoÈ™ Istrate
I-ai ros cămașa de noapte,
Iar moșului, un om bun,
I-ai ros punga de tutun.
Ai ros penare și cărți,
Gume, creioane și hărți.
Elevului Ion Timofte
I-ai ros carnetul de note,
iar pe elevul Bogdan
l-ai lăsat fără ghiozdan.

Și, ca să îți râzi de noi,
Ai căutat un cotoi
Mai bătrân, mai somnoros,
Și mustățile i-ai ros.



Măi, Ronț Ronț, ești un bandit
Și-ncă unul renumit
Ai umblat și-ai tot umblat
Însă acum ți s-a-nfundat.
Și cât ai să porți mustăți
Tu să uiți nu ai să poți
c-ai fost prins într-un târziu
De-un pisoi pe patru roți.

Eu te-am prins, eu, Pisicel,
Cel mai tânăr motănel!"






*Este una dintre cele mai dragi poezii, dacă nu chiar cea mai dragă, din copilărie.
Îmi aduc aminte că era o cărticică întreagă despre aventurile lui Pisicel, pe care le știam pe de rost la vremea respectivă. Anii au trecut, copilul a crescut și din toată cărticica aceea nu își mai amintește decât atât.
Din nefericire, nu mai rețin nici autorul...când îl voi redescoperi, voi introduce textul în bibliotecă, până atunci sper să regăsesc și cărticica, și poate și alți copii vor dori să citească și să se joace cu Pisicel.