„Uită-te la ea cum se destrăbălează
nu, nu, stai... privește
acum se apleacă lasciv..
așa e, cum spun eu.”

Și el tăcea.

„Ce zici? Îmi dai dreptate?
(se apleacă iar..
dacă m-aș apleca și eu acum
m-aș complăcea în destrăbălarea ei
așa că voi sta neclintit
și mă voi lăsa desfătat de atingerea
nepremeditată)
te-ai lăsat! Știam!”

(și atunci am plecat obosit de atâta stat
când ea se uita după mine indignată
și geloasă pe o creangă moartă
care se clătina singură

fără mine)

23 iunie 2005