Distrugerea zacea pe pamant,extenuata
Incercand sa inteleaga ce nu poate fi inteles
Cararea ce o urmase era mult prea minata
Era la fel de terminata ca si drumul ce-a ales.

S-a inecat in ale sale proprii ideale creatii
Cazand din haos in haos pana in nimic
S-a impiedicat de sine-si,de ale sale gratii
Pana ce din ce in ce tot a scazut,mai mic.

Ce mai poate sa ramana dintr-un fals ranit
Dintr-o impuritate creata de minte de om
Un motiv vechi pierdut,sarac si nenorocit
O minciuna mai mare decat umanul genom.

Intr-un final previzibil si-a lasat jos garda
Asupra ei napustindu-se umbra sa de fier
Aparuta din puterea noaptii da,si da,si iar da
Cautand sa deschida singura drumul spre cer.