Tantalic auzu-mi setos
ascultă cum tot se distilă
în urna lui molcom duios
răsunet, un șipot mieros
din buzele-ți, faguri de milă.

sting torțile-mi, prejmetu-i orb
și-n crug ca de noapte deplină
ce-o ‘mpăcură sboruri de corb,
filtrată în porii mei sorb
a gloriei tale lumină.

mă ’nsingur supus numai ție
și urma-ți sărut aiurind.
ca schimnicul în sihăstrie
suprema’nsorire zărind,
cum înger aș sta îngenunchind
cu suflet pios o vecie
în vis să te ador, să curprind
nestinsa din mine avuție!