să-ți mai sărut genunchiul mistic – lume

apasă-mi ochiul, mare nimeni, toate vin cu o zare surpându-se
și rămânem în urmă o zare

tace alb neașteptarea spune vremea care-a fost
cine este – cine știe viața asta pe de rost?

să-ți mai sărut genunchiul mistic lume
alde marele nimeni, alde tot –

poate mă dori cu adevăr pierdut
poate mă minți cu departe frumos
poate adorm cu început
de os prin os peste os