… Spre Mausoleul sfânt, bat clopote.
Ele vin din iarbă, pe sub iarbă,
din pământ, pe sub pământ,
din izvoare, pe sub izvoare,
din oase, pe sub oase,
din tăcere, pe sub tăcere,
mereu înviere.

Ele vin din arbori, peste arbori,
din pietre, peste pietre,
din pași, peste pași,
din moarte, peste moarte
Și ne sună și ne dor,
clopotele cu lună sub nor.
Vai, clopote de sânge cum bat
din pământ, peste pământ
în sânge, despre sânge,
în noi dinspre noi, clopote
cu limbă de cer dinspre cer,
cum intră în noi și ne cer.

Iată bărbații din carne sunând,
iată clopotele lor sângerând,
iată degete, iată ochi de dor,
iată tăcerea tâmplelor,
iată valea cu bărbați sunând,
iată clopotele lor sângerând.

Intră în noi clopote de pământ,
clopote de oase, dansând,
din stele, din ciocârlii, din grâne,
în noi azi, în copii mâine,
o țară de clopote în noi răsturnând –
sus vulturi de clopote zboară rotund…