Apuci florile din vaza, de pe masa
Unde ai pregătit cina pentru doi,
Ghimpii plantei sălbatice dor,
Și nu mai există cuvântul „noi”.

Și le izbești de pereții fără stări.
Cum să vin? Dacă nu m-ai chemat?
Sufli încet în lumânări!


Apuci amalagamul de sentimente, disecate
Pregătite din timp cu multe atenții,
Atitudini și poziții îndelung studiate,
Ce-ți oferă parcă garanții.

Și le izbești de pereții speriați.
Cum să știu? Dacă nu mi-ai zis?
Sufli în pumnii înghețați!