nu am găsit un loc mai bun să-ți scriu
decât în colțul unui vis albastru
în care tu te-ai furișat tiptil
să-mi furi o tăină și-un covrig

acum, rămasă fără de semințe
spre tine vin cu rândurile șterse...
să îți culeg din gânduri clipa
în care m-ai lăsat să-ți fiu prințesă

ce dramă poate-o noapte să mai nască
când toate stelele stau închise-n casă
și ploile sunt duse-n alte universuri
iar eu nu știu a ta adresă ...?