Ma uit printre zabrelele de visuri
La viata,
Asa cum un copil se uita printre gratii
In soarele de dimineata
La cusca unei paseri.

Si cand trudit mi-acopar ochii
Privesc atunci adanc in mine
Si inteleg menirea soartei :
Cu suflet strans in colivii de trup,
Cu trupuri stranse-n colivia vietii,
Ne irosim privirile cersind
O zare fara zid si gratii ...