Tu, Placere a Dragostei, ai furat iubirii toata placerea...


Mi-e dor de tine,
și-mi simt dorul vinovat...
De dorul de tine îmi plânge scândura la pat..
îmi scrașnește așternutul curat...
de parca ar scârțâi sub mine pahare...

Mirosul tau de femeie frumoasa...
ma doare..


Când mă gândesc la tine,
te confund cu tot ce mi-e drag,
tânjesc dupa ochii tai
ca după al valurilor șirag,
te simt lângă mine...
cum mai simt nisipul din primele mele sandale...
Mai visez
cum mă-nec...
și marea mă aduce la picioarele tale...

Nici dorul meu nu te-atinge..
de dor,
pe iubire îmi ninge...
iar gândul îmi zboara spre sihastrii troienite...
Te-nchid într-o casa de lemn,
ce mai miroase înca-a rindea...
Exista o soba
și niste butuci,
care ard si trosnesc de parca bate inima mea...
Mai simțim ca afara lumea mai moare..
și mai simțim ca nici nu ne pasa...

Simțim in noi numai iubirea noastra friguroasa...

Te iubesc
de parca mâinile mele-ncărcate
cu frunze uscate
cu cirese pârguite și coapte...
te-au zămislit din frageda stâncă...
Mi-ai promis o lume cu porți nedeschise încă!

Singur,
pe zei încep să-i îngân....
Mi-e somn
și te vreau lângă mine să-ți pun capul pe sân...
să te strâng in brațe...
să-ți sărut degetele de la picioare,
când umbli prin sufletul meu
în picioarele goale...

De altfel nu se poate,
hai iubito sa ne logodim visele
să ne-mbrățișem nevazute privirile
să ne trimitem gândurile să doarma la pieptul celuilalt...
Hai iubito,
visatori...
să ne tăvălim în fân
cuprinși de fiori
și de gândul păgân...
să-ți șoptesc la ureche..

Hai iubito,
sa fim ultima lumii pereche...

Iubește-mă...
de parcă am fi prima femeie
și ultimul bărbat...
iubește-mă,
de parcă m-ai iubi cu-adevărat.....!



|