Dincolo de tumultul ceasului
Între secundele înghetate,
Acum se sfâșie lumea
Fărămițată în clepsidra spartă,
Iar o ultimă lumină fadă deschide ușa.

Pleoapele ceruite de gol
Se-ngroapă-n cripta lugubră,
Iar pe întunericul meu
Apare scrijelit cu linii, arzând,
Un chip tânjit de-o veșnicie.

Cutremurat în piept și transpirat
Încep să simt parfumul alb,
Spini tandri-mi sfâșie trupul;
Acum am înnoptat în tine
Contopiți în intunericul pur.