Tăcerea toamnei după colț pândește
Cărarea dinspre munte să ne-o fure
Și-apoi când luna plină ațipește
Să ne ascundă visele-n pădure.

Sfârșit de vară rătăcit bezmetic
Prin sărutări mocnind a flori de tei
Te vei muta curând la mine-n ceainic
Tristețea dimineților să-mi bei.

De-o fi aproape crivățul uitării
Să risipească-această adiere
Am să pictez pe mâneca tăcerii
Gustarul dulce, la cules de mere.