Coasta

m-am pipăit în dimineța asta și am vazut ca îmi ies coastele afară

am început să le număr și mi-au dat fară soț

le-am numărat de două ori și tot în lipsă îmi dădea

atunci am început să le iau pe fiecare în parte și să le trec în registru să văd care a rămas și care a plecat de acasă.

Dupa minute întregi de cercetări și anchete am descoperit că respectiva coastă fugise cu mult timp în urmă . panicat și eu , am început să caut prin interiorul propriului meu corp oaia pierdută dar , nici urmă de dânsa . am întrebat ficatul care tocmai se mărise întâmplător :

-Dragă ficăcior , chiar de-o fi să mor , spune-mi curat dacă ai văzut pe unde ai trecut o mândră costiță precum o oița ce ajuta la integritatea mea…

-ba doamne, am vazut , ceva mai demult , o mandră oița ca o costiță ce ajuta la integritatea ta . dar asta a fost demult , acum locul e părăist de câini încolțit care latră a pustiu si urlă a morțiu…

Am înțeles atunci că trebuie să fiu mai insistent și am început să caut în profunzime. Am mers pe vena cavă superioara și am ajuns în interiorul inimii unde , ia ghiciți , nu mai era nici urmă de costița mea ce frumoasă . am mers cu metroul și mai mult în profunzime până în adâncul conștiinței unde am simțit urmele ei chiar și parfumul , semen că ar fi trecut pe acolo. m-am luat după miros și am ajuns în fața unei oglinzi pe care scria cu ruj un număr de telefon și un mesaj:

-m-am săturat! Am primit liber de la sefu’ . pentru mai multe informații apelați numarul acesta…

Coasta mea se transformase într-o mândră crăiasă a lumii mireasă , o fată de crai pe-o coastă de Rai de Azur sau chiar și de Fildeș

Cu ultimele puteri m-am îndreptat spre fereastră,
în urma mea organele picau unul câte unul,

iar pe fereastra se vedea în depărtare o multime mare de mândre crăiese , a lumii mirese , fete de crai , pe coasta de Rai , Azur sau chiar și Fildes…:

-Nu sunt singur!