ÃŽntoarcere

Întoarce-ți fața spre mine destine
Vreau sa să-ți vorbesc, legat sunt de tine.
Aș vrea să știu unde mergi, de unde vii?
Mă duci spre verdeață, sau mă târăști prin pustii?

Am mintea tulbure, pierdută în ceață
Fugind de moarte, ascunzându-mă în viață.
Vrând să fiu veșnic voi risca să mor,
Fără a cunoaște măsura măsurilor.

Nu-ți râde în barbă ca marele mim,
Căci nu am ghicit un semn făcut de destin,
Pe-o scenă-n penumbră, prea slab luminată,
Ascuns de decor, cu fața mascată.

Ești singur pe scenă, doar eu îți sunt spectator
Și n-am să te aplaud destin trădător.
Cobori de pe scenă, aproape de mine,
Căci esti al meu, dar fără mască destine.

Dă-i liber frâu gândirii mele,
Să pot să cred în mândrele iele,
Nu-mi da în noapte doar vise deșarte,
Și-n zori să duci iubirea departe.

Iubesc începutul primilor pași
Te rog destine, iubirea să-mi lași.
Nu îmi fura ce noaptea mi-e drag,
Ca-n zori să plâng cu capul pe prag.

Dance i.