amorțeala dimineții se simte doar atunci
când luna se preschimbă-n soare
când pământul devine din plumb
un simplu metal lucios.


roua abia atunci se culcă
însă pentru puțin,
caci zeul va domni peste ea
și o va topi.


de-ar fi și norii atât de ușor de topit
ploaia ar fi doar un prilej de sărbătoare.
apa, indispensabilul trai al omenirii
ar indupleca rugăciunile tuturor
al nobililor si oamenilor de rând
pentru căderea ei.


insă mila Lui ne însetează
într-atât încât să cădem
în patimile neajunsului păcat,
abstractul să facă parte din filosofia noastră
iar detaliul să fie doar un fapt uitat.


și darurile Lui să fie neapreciate
neprețuitul însă fiind ascuns în fructul oprit
tot ceea ce a fost va reveni subit
pentru ca El are milă...