Iartă-mă
că îți spun te iubesc
cuvintele astea au rămas în mine
mi se plimbă prin sânge
de la aortă
până la ochi
se opresc pe buze
și așteapă ecoul

credeam
că o iubire
pleacă cu cealaltă iubire
atunci când unul din ochi
se zbate în textura unei batiste
fluturate pe peronul unei
gări făcută valiză

credeam
că săruturile
vor clădi un castel temniță
unde s-ascundem nuditatea anilor
de sentimentele grele

mai ții minte
curcubeul acela
oprise lacrimile cerului
ca tu să faci diferența
între un strop de ploaie
și o amărâtă de lacrimă

îți scriam versuri
în pătratele șotronului
cu o cretă albă
tu săreai peste ele
fără să le citești
iar eu
plângeam plângeam
în mine inima ta
când depășea cercul