Îngerul m-a lăsat de mână, în mijlocul pădurii,
mi-a arătat poteca spre panta abruptă,
ce duce spre vârful credinței,
apoi a dispărut în lumină.

L-am strigat dar nu m-a auzit!
M-a lăsat în întunericul lumii,
cu mii de umbre, ce mă chemau
spre prăpăstii adânci.
Singur în mijlocul fiarelor sălbatice,
auzeam răsuflarea lor prin tufișuri,
am vrut să mă întorc dar nu mai știu drumul,
Nu vreau să mă rătăcesc!
Mi-e frică să plâng!
Ascult ..mi se pare că aud venind,
înșelătoarea fiara ucigașă...
simt colții ei cum mușcă adânc din carnea crudă,
privesc în jur ...
o tăcere de mormânt mă acoperă
ca o plapumă caldă ,roșie... și dorm!