mă privea!
am luat șervețelul pe care aveam scris numărul
și
m- am șters în grabă la gura
sufletului
pe bilet scria o călătorie dus spre iad
inițial, prețul era ignoranța...
dar apoi
m- a părăsit!

apoi gustul rece de noapte răcoroasă
și
scârțâitul pvc- ului
m- au făcut să cred că am greșit ușa.
apoi m-am văzut din nou copil.
am mângâiat boțul de carne pe creștetul
tinereții
și
mi- am zâmbit larg...
mă așez pe scaunul întunecat a
existenței mele.
doriți o cafea? îmi sugerează silueta din smoală
și
ochii lui galbeni străluceau
de invidie, lăcomie, mândrie
și
orgoliu metalic.
iar când am zis da
m-am trezit în scaunul morții
bătrân, bolnav
și
fără familie

pe rețetă scria:
choose wisely