crâmpeiele de zile petrecute-mpreună
le-aș lipi într-un colaj
o pernă pe care s-o umplu cu amintiri
fugare momente de pasiune și tandrețe
doar așa te voi avea noaptea-ntreagă-n patul meu
sfidând ceasul tiran ce-anunță strident ora despărțirii
și cu cât perna va fi mai adâncă si afânată
când vei pune capul pe ea îti va fi atât de bine
că nu mă vei mai lăsa nicicum singură
iar de voi flămânzi de tine voi mușca din ea
când coșmaruri miriapode o vor destrăma
o voi țese cu lacrimi
cioburi de iluzii împrăștiate-n noapte
visez cu ochii deschiși
tu-mi ții sufletul în palmă și mi-l strângi
dar viața nu încape într-un sărut
timpul închis în orologiu
ca într-o lampă a lui aladin
așteaptă mângâierile noastre
adunate de mine într-o pernă
ce-mi va povesti în nopțile albe despre noi doi