O seară în tăcere, cu unde de mister,
Un zâmbet care piere la prima tresărire,
O rugă fredonată ce urcă înspre cer,
Doi plopi ce n-au astâmpăr, sau,
poate-nchipuire?

Ridic un braț și caut o floare de salcâm,
Parfumul ei mă fură și simt o amețire,
Strângând în mână floarea, aproape s-o sfărâm,
Rotesc în jur privirea, dar,
e o-nchipuire.

Alerg pe o potecă și aerul îl sorb,
Gândind înfiorată la prima mea iubire.
Imagini dragi se-adună, le pipăi ca un orb.
Poteca-i nesfârșită, sau,
doar închipuire !

Bătrâni stejari cu foșnet mereu nepotolit,
Aleea cu pietrișul ce-atâtea-mi da de știre,
Căsuța cu cerdacul, cu lemnul nou cioplit,
V-am regăsit aievea? sau...
e închipuire ?

Cântări prin care mama, cândva, ne adormea,
Venite parc-anume pe căi de amintire,
De ce ați dat năvală acum în mintea mea ?
Ceva în mine-mi spune că..
nu-i închipuire.