umărul gol
alunecă un gând
pe trupu-ți fierbinte
ce-aduce-aminte
de suflarea suavă
a unui înger născut
din lumina ascunsă
de un miez de stea…

străfundul alb
al sufletului negru
cenușa culeasă
în timpuri îmbinate
din nonsensurile vieții
regăsite în cuvinte..
te-nțeleg
căci albul se ascunde
abisu-i tot un munte...